Consideratii Personale

Psihoterapia este în primul rând o relație, o relație între doi oameni. Unul dintre ei este clientul, celălalt – terapeutul. Fiecare relație este unică deoarece ambii participanți se influențează reciproc în modul lor particular, unic. Eu mă simt privilegiată să fac parte din această relație, să mă transform, să cresc împreună cu clienții mei. Nu mai menționez aspectul confidențialității caracteristic relației terapeutice deoarece bănuiesc că majoritatea îl cunoaște.

Relația terapeutică care se formează în cadrul terapiei are un scop foarte bine definit: ajutarea clientului să treacă de la momentul t0, momentul prezent caracterizat de disconfort pe diferite planuri ale existenței (individual, familial, social) la momentul t1, un moment viitor caracterizat prin absența disconfortului actual.  Este o prezentare succintă a scopului major al psihoterapiei, dar mie mi se pare definitorie.

Totodată, psihoterapia ne poate ajuta să le oferim persoanelor dragi nouă (copii, în special, soț/soție) exact ceea ce au  nevoie. Nu ne-am născut mame sau tați de profesie și, cu toate că aceste relații sunt preponderent da natură emoțională, există tehnici raționale a căror aplicabilitate conduce nemijlocit la îmbunătățirea acestor relații.

De ce am atins în primul rând subiectul referitor la relația terapeutică? Deoarece, într-o terapie de succes, relația care se creează între cei doi protagoniști ajută în proporție foarte mare la rezolvarea problemei, conform studiilor de specialitate, alături de celelalte componente ale psihoterapiei care conduc la ameliorarea simptomatologiei, și anume: tehnicile psihoterapeutice, efectul placebo, factorii personali ai clientului.

Am experimentat și eu rolul de client în propria mea terapie – de grup, ce-i drept – în timpul realizării celor 200 de ore de dezvoltare personală necesare pentru a putea practica această meserie și știu cât de important și dificil este să poți avea încredere într-o persoană necunoscută, cât de important este să nu-ți fie teamă că vei fi judecat, criticat, poate neînțeles. Recunosc că și mie mi-a fost destul de greu să mă “dezgolesc“ la început, dar am înțeles că aceasta reprezintă o condiție obligatorie în procesul de creștere, dezvoltare personală.  Poate pentru unii dintre noi este securizant faptul că putem împărtăși aspecte intime ale vieții noastre unui specialist antrenat tocmai pentru a le asculta. Există unele sentimente, trăiri, gânduri pe care nu i le poți împărtăși soției/soțului sau mamei/tatălui din dorința de a-i proteja sau de a ne proteja de eventualele evaluări, critici, învinuiri. Ne este mai ușor poate să împărtășim trăirile noastre unui străin neutru și neimplicat emoțional în “afacerile“ noastre sufletești. Acesta reprezintă un alt aspect important al psihoterapiei care ajută la rezolvarea problemelor – obiectivitatea terapeutului.

Cu respect,

Irina Ghiță